Prezentarea comunei

 

Numele Verbița a fost atestat prima dată la 27 iunie 1387 într-un document prin care Mircea cel Bătrân dăruiește satul moșiei Mănăstirii Tismana.

De comuna Verbița aparține și satul Verbicioara, care se află la 2 km de Verbița.

Verbița este un cuvânt bulgar și înseamnă salcie. Acest nume se datorează, probabil, faptului că prin marginea satului trece un pârâiaș denumit “apa Vîrbiței”, umbrit de o parte și de alta de sălcii.

Verbița se află la 51 km de Craiova și la 25 km de Vârtop, situată între șesul Verbița și pădurea Vârbicioara.

Vecini:
– nord: satul Cleanov
– sud: comuna Plenița
– vest: comuna Prisăceaua, județul Mehedinți
– est: comuna Orodel

Comuna Verbița se află în Podișul Getic, în apropiere de întâlnirea acestuia cu Câmpia Română, la granița dintre județele Dolj și Mehedinți.

Clima
Așezarea geografică a satului în Podișul Getic, dar nu prea departe de Câmpia Dunării, relieful specific acestei zone, influențează foarte mult clima. Temperatura medie anuală este între 10° și 11°. În timpul iernii scade sub 0°, iar media în luna iulie este de 22°.

Austrul care bate dinspre sud-vest și este destul de frecvent în Oltenia, influențează și el temperatura, aducând iarna ger, iar vara căldură și de multe ori secetă.

Relieful
Comuna se află într-o regiune deluroasă. Culmile dealurilor care vin din partea de S și V se ridică la marginile apei luând direcția N spre așezarea de azi a comunei și izvoarele apei ce curge pe aici. La marginea dinspre SV se întinde o vale numită “Valea Cerului” care este veșnic umedă, iar când timpul e ploios, se umple cu apă. Aici crește iarbă pentru vite, iar în unele porțiuni, pe mici parcele, oamenii pun legume și zarzavaturi.
Spre S la aproximativ 3 km de sat este așa zisă “Coasta Pleniței”. Pe aici trece șoseaua ce duce la Plenița. La 2 km mai departe de “Coasta Pleniței” este o vale îngustă, nu prea adâncă, numită “Padina Hoțului”. Aici era de fapt și hotarul dintre Verbița și Plenița.

Vegetația și solul
Solul era format din pământ vegetal-humos, în grosime de 40-50 cm, apoi argilă. Se întâlnesc aici și solurile de pădure-brun-roșcat de pădure și brun de pădure, mai puțin fertile decât cernoziomul. Sunt câteva locuri unde există straturi groase de nisip și pietriș.

În ceea ce privește vegetația, Verbița se află în subzonă stejarului care cuprinde tot Podișul Getic. Atât pădurile defrișate în scopul obținerii terenurilor pentru agricultură, cât și pădurile care au mai rămas, sunt formate din gîrniță și cer, specii de stejar ce predomină în această parte a podișului. Pe unele locuri, dar foarte rar, se întâlnește ulmul.

Ceea ce nu este acoperit de păduri, este teren rezervat agriculturii, teren ce s-a obținut numai prin tăierea copacilor seculari.

Fauna acestor locuri este legată de relieful, clima și vegetația de aici. În păduri se întâlnește foarte des iepurele, mai puțin vulpile și lupii. Acum câțiva ani s-au adus câteva familii de cerbi care au început să populeze și aceste păduri lipsite până acum de farmecul gingașelor animale. Dintre speciile de păsări ce se găsesc aici sunt: cucul, ciocănitoarea, pițigoiul, cinteza, gaița. Prin grâul aurit se întâlnește prepelița, iar sub cerul albastru cântă ciocârlia.

Etnografia
Câteva urme istorice de pe Valea Vîrbiței descoperite prin săpăturile arheologice, conduse de profesorul C. Nicolaescu Plopșor, arată că aici cu aproape patru mii de ani i.e.n., ar fi fost o cetate tracică. Scheletele de oameni, vasele de lut, piatra necioplită, cioplită, arată continuitatea pe aceste meleaguri a verbițenilor.

Cele câteva familii ale fostei Verbițe au păstrat și transmis din generație în generație obiceiuri și credințe ce-și au rădăcinile în timpuri de mult uitate.

Obiective turistice
Lacuri cu peşte
Urme din epoca bronzului expuse la Muzeul Olteniei, “Cultura Verbicioara”
Tezaurul medieval de la Verbiţa – 24 de piese din argint
Două biserici cu Hramul “Sfântul Nicolae”